Avocatul „diavolului”

Sunt scarbit si dezgustat de linsajul mediatic starnit pe tema filmuletului care o are ca protagonista pe invatatoarea de la Scoala 10. De valul de indignare care le-a marit ficatii tuturor ipocritilor din tara asta. Practic zilele astea nu existi daca nu condamni atitudinea incalificabila a acelei invatatoare. Singura problema ar fi sa gasesti epitete noi, termeni nefolositi inca, modalitati originale cu care si prin care s-o porcai si s-o pui la zid pe nenorocita. Si asta e cam greu fiindca s-au folosit deja cam toate si, daca te repeti, risti sa nu ti se auda vocea in corul de huiduieli.  V-ati gandit sa propuneti sa fie batuta ? Ei bine, aflati ca exista deja o astfel de propunere. Si uite-asa, ma vad pus in incurcatura. Ca vreau sa fiu si eu strop din tsunamiul revoltei populare. Vreau si eu sa fiu frumoasa adormita care se trezeste dupa ce-o pupa ala si constata ca in jurul ei se petreceau lucruri de care nu avea habar. Doar ca e complicat. Sunt barbat, ea e femeie si multe din lucrurile pe care as putea sa le propun sunt ingradite de acest statut. Ca nu pot, spre exemplu, sa cer sa fie arsa cu tigara. Naspa, ca ar fi fost distractiv, ma gandesc. Oricum, am tras o serie de invataminte din toata problema asta. La viitoarea sedinta cu parintii n-am sa ma mai ridic in picioare sa spun ce nu-mi convine. E-o atitudine de cacat. Ce ? Vreau sa ma dau matur si responsabil ? Aiurea. Mai bine filmez cu telefonul si dau la presa. Am insa mai multe probleme vis-a-vis de asta. Dirigintei fiului meu nu-i plac sedintele cu parintii. Ne-a spus inca de la inceputul clasei a IX-a ca nu va face sedinte cu parintii decat daca vor fi hartii de semnat. Si-n plus, la acea prima sedinta cu parintii, dupa ce diriginta a spus ce a avut de spus, timp de vreo 10 minute, apoi ne-am luat la revedere si a iesit din clasa, o doamna a spus sa mai ramanem si a tinut un soi de discurs. Ca, zicea, ‘mneaei, sa punem la punct niste chestii. Buna oratoare, nimic de zis. Ne-a spus ca exista o programa scolara care contine un set de informatii pe care copilul tau, in timpul scolii trebuie sa le asimileze. Si ca asta e singurul aspect pe care un dascal trebuie sa il atinga si in care sa performeze ca norma obligatorie a serviciului public pentru care este platit. Dar ca noi ne-am dori ca dascalii acestia sa fie mai mult de-atat. Ca ne-am simti bine stiind ca in cele 6 ore de curs profesorii sunt ceea ce suntem si noi pentru copiii nostri. Adica parinti. Dar asta nu e-n fisa postului, asa-i ? Scrie acolo ca trebuie sa-i stearga mucii atunci cand ii curge nasul ? La naiba, nu scrie. Asa ca, a mai spus doamna aceea, daca tot avem pretentia ca acesti profesori sa fie parinti pe sfert (am inteles logica aici, 24:6=4, adica, da, un sfert de zi), asa cum noua, parinti pe restul de trei sferturi, ne place sa primim cadouri de la copiii nostri de ziua noastra, ar fi bine sa facem cadouri si acestor sferturi de parinti care, intre doua ecuatii predate le sterg si mucii plozilor din dotare. Si ca putem face lucrul acesta in doua moduri : individual – dar asta nu ar fi ok fiindca ar putea aparea situatia neplacuta a unor tratamente diferentiate aplicate copiilor, sau colectiv – care e mai ok fiindca vine din partea intregii clase, suma este astfel mai mare si cadoul poate fi unul mai insemnat ca valoare.