joi, 5 aprilie 2018

Oda Omului-Dorel

Daca toata lumea ar gandi in momentul asta cum, si la ce, gandesc eu, ar fi maaare buluceala in terminalul de plecari de pe aeroportul Otopeni … Cei 588 de parlamentari, Guvernul in par cu toate esaloanele 2, 3, pana la t inclusiv si alte cateva mii de „oameni de bine” s-ar inghesui sa ia primul avion catre … un’ s-o nimeri, numai sa scape… Dar ma gandesc in acelasi timp ca avem totusi si dreptul la zambet asa ca am sa incerc sa va distrag atentia de la toate mizeriile la care clasa politica, in integralitatea ei, ne supune in absolut fiecare zi a vietii noastre. Si as putea face asta printr-o postare sau aratandu-va sanii. Cum a doua varianta nu-i tocmai cea mai potrivita desi mie imi pare ca sanii mei sunt destul de ok, ramane varianta unei postari care sa va faca sa zambiti. Adelina mi-a sugerat intr-un comentariu sa grupez toate incercarile mele lirice fiindca, spunea ea  «…e pacat sa nu le grupezi intr-un sertar pe toate. Sa mai intre domnitele si sa mai suspine. Sa mai intre babutele si sa zica “eh, maica …”». Acum nu’s cum sa va zic da’ pentru mine Adelina e sora mai mare pe care n-am avut-o, asa ca nu stiu prea bine la ce si cum foloseste, dar simt nevoia sa o ascult. Si recidivez in domeniul liricului, pentru ca doar ce am finalizat o trilogie de aproape-so nete intitulata “Dorel : drumul; jobul; cui prodest ?” Cum insa caruta la care m-am inhamat a presupus un efort consistent fiind o intreprindere laborioasa, aproape epopeica, iar eu nu-s tocmai vreun armasar pur sange, rog sa scuzati eventualele stangacii. I. Drumul Plecat-am la 3 la Fetesti, cu tot cu nasul, 10 Aveam seminte-n buzunar si bere de la rece. Si eram singur in vagon, duhnind a toate cele, Ca o corola de minuni si-o carie-n masele. Si scot o ceapa din sacou si-un sendvis plin cu branza Fiindca parizeru’ de ieri imi cazu greu la ranza. O mica halta. Pe peron, o fata ca un inger Bag doua des’te intre dinti, si-ncep, discret, s-o fluier. Cu maine zilele-ti adaugi, dar cat mai am de traaaas… Un kil de vin, juma’ de rom si sase tuici in nas … Ce creier trist mi-au daruit parintii din parinti De am ajuns un manelist si-un prost de navetist. Ca rude mari, imparatesti, nu sunt in stirpea mea Ca ai mei toti, pe cati ii stiu, trag zdravan la masea. II. Jobul. Ziua-ncepe cu o barfa cu subiecte din „Can-Can” Si cu un review de-aseara din ce-o fost in „Suleyman” Dupa, cautam cu ochii umbra deasa de copac, Cat sa ne servim cafeaua, 8 tigari si un coniac. Fluieram dup-o pipita, mangaiem pe burta-un caine, Stam cu curu pe bordura, facem planuri pentru maine Spargem un pumn de seminte, dam pe gat un kil de bere, Ne-nghiontim, zicem 3 bancuri, facem baza de-o muiere Si-uite-asa, pe nesimtite, cucul canta a amiaza Ora unu-i ora sfanta cand mananca orice loaza. D-apoi noi, oamenii muncii, transpirati, storsi de puteri Cum sa nu ne umplem matul cu sunci, carnati si jumeri ? Ziua sta sa se sfarseasca, fiindca-i clar ca dupa doua Cadem brusc cu toti pe ganduri si ne scarpinam la oua. III. Cui prodest ? Doi cu sapa, trei cu mapa nu se-aplica-n jobul meu, Ne-o-mnultat cu 5 prea-bunul, milostivul Dumnezeu. Voi ce ne priviti ironic si ne judecati in pripa N-ati stiut in viata voastra ce e aia o „echipa” Tot ce facem se darama, cam ca-n bancul cu Manole Doar ca noi n-avem o Ana, s-o zidim in alveole (stiu cuvantul din curs POSDRU, sunt calificat cu scoala Nu ca prostul de Mitica care zice „albeoala”) Cat de-utila-i munca mea ? Cum sa iti explic, mai nene? Ca perechea de chiloti care-o tragi peste izmene De gandesti superficial, ai sa spui ca e in van Dar, bai tata, in cartier, numai io is Superman. Sigur, de jobul imi  cere, pot muta din loc un munte si-apoi pot seca o mare Dar ganditi-va voi bine, cate riscuri pot apare…  Va doriti voi asta ? Oare ? P.S. Daca pana acum vi l-ati imaginat pe Dorel doar in ipostaza lucratorului ce sparge conducte ba cu tarnacopul ba de la manetele unui excavator, iata ca exemplare reusite ale acestei specii pe nedrept neocrotite de lege, se regasesc si printre pompieri. In exemplul de mai jos, proprietarul unei masini care dispune de un sistem de preincalzire care este declansat de un senzor la scaderea temperaturii exterioare sub o anumita valoare pentru ca motorul sa ramana caldut iar motorina sa-si mentina fluiditatea si sa nu devina vascoasa (sistem denumit Webasto sau Siroco, functie de producator) devine victima interventiei prompte, energice dar demne de o cauza mai buna, a unor musculosi, si doar atat, pompieri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Follow Us