joi, 27 iunie 2019

Sunt o femeie ingrijita. Am fost intotdeauna. Nu ies din casa fara stropul de rimmel si blush. In fiecare dimineata primul lucru pe care il fac este sa-mi cremuiesc constiincioasa mutrita de 25 de ani cu creme anti-rid si anti-cearcane si anti-pete si anti-what ever.  Ma schimb in fata oglinzii de cel putin 5 ori in fiecare zi pana sa ma hotarasc cu ce ma imbrac. Ma cantaresc constiincios in fiecare dimineata si intotdeauna concluzia este aceeasi: " De azi sunt condamnata la cura de slabire pe viata, de azi nu mai pun un singur cartof prajit in clont, de azi imi iau adio de la Mc'Sundae-ul cu caramel si de azi nu mai vreau sa aud de aroma costitelor prajite." Jumatate din hainele mele sunt tot timpul pe canapea, pe scaune, prin masina de spalat, prin baie, si asta nu pentru ca as fi cea mai mare dezordonata din lume, ci pentru ca pur si simplu nu mai incap in dulap. Sunt prea multe si nu le mai pot face fata. Ma dau in fiecare dimineata cu parfum pana cand se apropie momentul lesinului si atunci stiu ca e de ajuns. Imi iubesc pantofii, i-am iubit din prima clipa in care i-am vazut si am investit in ei multa dragoste. Pe ei nu-i las aruncati prin casa pentru ca lor nu vreau sa le ranesc sentimentele si sa creada ca nu-i mai iubesc. Toate aceste mici ritualuri matinale fac parte din mine si nu as putea trai fara ele. Si fac toate aceste lucruri doar dintr-un singur motiv : pentru a ma simti FRUMOASA. Ma pregatesc in fiecare dimineata ca pentru o prima intalnire, aceea prima intalnire nebuna si imprevizibila, in care esti dispus sa faci orice nebunie, esti pregatit pentru un nou inceput, pentru o noua dragoste si poate, esti pregatit sa te si daruiesti. Stiu ca unor barbati as putea sa le par o snoaba tampita, si mai stiu ca oricat m-as chinui sa arat "special" in fiecare zi, nu m-am simtit niciodata asa de sexy cum m-am simtit purtand doar camasa lui sau doar boxerii lui sau cateodata chiar nimic.

luni, 17 iunie 2019

Sunt foarte multe situatiile in care familia celui care a decedat nu stie care sunt pasii de urmat pentru obtinerea unui certificat deces intr-un orizont temportal cat mai rapid. Pasii de urmat sunt simpli si vor fi descrisi pe scurt in continuare. Prima data se cheama ambulanta, se constata decesul-aici puteti apela si la case funerare, cum e, de exemplu, Casa Funerara Luca, care poate oferi medici specialisti pentru constatare deces si imbalsamare, ocupandu-se si de eliberarea unui certificat constatator si de imbalsamare.

Certificatul constatator se poate intocmi doar la 12-24 de ore de la deces, eliberandu-se in baza actelor de identitate ale defunctului. Eliberarea efectiva a certificatului constatator se face doar la Starea Civila sau la primarie. Odata ce am obtinut certificatul constator putem avea si un certificat deces, in baza unor acte de identitate, ale decedatului si ale declarantului, unor certificate de casatorie si de nastere de la decedat, dar si a livretului militar pentru cei cu obligatii militare. Daca decesul e rezultatul unei cauze violente, accident, suicid, avem nevoie si de dovada de la Parchet, Procurator, iar daca decesul a survenit in strainatate este nevoie de apostila conform Conventiei de la Haga sau supralegalizare pe certificatul de deces intocmit de autoritatile de acolo, dar si de adeverinta eliberata de primara unde urmeaza sa se faca inhumarea. Persoana care declara decesul va lasa la dosar si copie dupa actul sau de identitate, dar si dovada eliberata de politie, Parchet pentru a se sti ca au fost informate autoritatile competente.

Certificatul de deces este actul in baza caruia se elibereaza adeverinta de inhumare, de incinerare, doar familia poate sa ridice certificatul de deces, persoana care a fost lasata in testament sa faca acest lucru, alta ruda a decedatului pana la gradul al IV-lea inclusiv.

Pentru evitarea alergaturii si parcurgerii acestor etape Casa Funerara Luca se poate ocupa de pregatirea actelor pentru eliberarea certificatului de deces si de intocmirea dosarului pentru ajutorul de inmormantare. Specialistii cu experienta de la Casa Funerara Luca pregatesc documentatia pentru certificat de deces, adeverinta de inhumare, autorizatie depunere la capela, autorizatie de transport, se ocupa si de ridicarea mai simpla a ajutorului de inmormantare. Pentru ca stiu exact cum functioneaza lucrurile oamenii de la Casa Funerara Luca vor oferi familiilor indurerate cele mai bune servicii si actele necesare nu vor mai fi o problema. Orice intrebari si nelamuriri aveti legate de acte le puteti adresa consilierilor de la Casa Funerara Luca, ei au experienta si pot oferi cele mai bune sfaturi pentru a avea cat mai rapid toate actele necesare. Casa Funerara Luca are servicii funerare non-stop de calitate, pe langa actele necesare ofera si pachete funerare complete pentru inmormantari organizate cat mai bine si mai simplu.

joi, 28 martie 2019

Memoire

martie 28, 2019 0 Comments
Terminasem cu capacitatea, s-a terminat cu perioada in care mazgaleam pe pantaloni razboaie, cu perioada in care nu vroiam sa invat si citeam cat mai multa literatura numai sa nu invat pentru examen. Am aflat ca am intrat la ce liceu mi am dorit asa ca am inceput sa cotrobai in biblioteca cu sute de carti din sufragerie. Si am gasit acolo, "Accidentul" . M-am asezat pe burta pe canapeaua maro, care se integra perfect in decor. Si am inceput sa rasfoiesc si sa citesc, sa rasfoiesc pana la final. M-a frapat simplitatea cu care Sebastian descrie ciudatenia unei iubiri, unei apropieri dintre doi oameni. M-a prins total acest om care imi transmitea senzatii puternice prin cuvinte simple, auzite si la parintii mei. Dar el era altceva. Altceva-ul de care ma lovesc in fiecare relatie, de orice natura. Sebastian reprezinta pentru mine sentimentul acela de imposibilitate umana. E dimineata, ma aflu in birou si e prima data cand fac nelegiuita fapta de a scrie un post de aici. Dar am citit articolul din Dilema Veche legat de Sebastian si m-a apucat melancolia ca nu am fost in stare sa particip la ceva in memoria lui. In memoria celui care mi-a calauzit toata adolescenta. Pe cand prietenii mei isi puneau iluziile in Eliade sau Cioran, eu ma "limitam" la Sebastian, care in acei ani nu era publicat decat in numar mic si il gaseai destul de greu. Poate era asa doar in orasul meu, dar era amaraciunea zilelor in care ma rugam de domnul Iosif sa imi gaseasca si mie Jurnalul, ca am nevoie de el ca de aer. Si l-am gasit pana la urma la sora-mea. Din acel moment, caietele lui Cioran au devenit mici sentimente pe langa toate senzatiile din Sebastian. Caietul si acum este in biblioteca, pus bine intre carti. E nostalgia vremurilor in care ma certam cu A. ca Eliade al ei a fost un prieten rau, un om care nu a stiut sa aprecieze Sebastian-ul. Si nu am vorbit atunci o saptamana, pentru ca jignirea adusa lui Sebastian si astfel mie a fost prea profunda. Dar in acel orasel mic, in care nu citea mai nimeni, Sebastian imi apartinea intru totul, era al meu, iar eu eram el. Noptea se scurgea la TVR Cultural, cand dadea "Steaua fara nume", iar apoi in apartamentul din Grigorescu, unde mi am descarcat "Jocul de-a vacanta" . Si cat am visat la acel joc, la acea ciudata viata, la acel bizar sentiment de instrainare in iubire! Si cat m-am complacut in ipocrizie si in nevoia permanenta de oameni, cand in sufletul meu era doar Sebastian, Sebastian cel care a fost "tradat" de oamenii in care credea, care a ramas singur din cauza unui fapt ce nu tine de el. Raman tacuta acum, biroul s-a aglomerat, incepe sa fie prea cald si ma apuca tristetea gandindu-ma la puterea pe care o detineam la 15 ani datorita lui, cand acum sunt goala si nimic nu ma mai ghideaza, absolut nimic. octombrie2007

Follow Us