joi, 2 iulie 2020

Iarna nu ucide si vrabiile

Astazi m-am intilnit cu ceata si, din nou, cu zapada timpurie. Vint rece, ud, parca venit sa usuce ce-a mai ramas de uscat din suflete, din suflet… Nu am mai vazut padurea, nu am mai vazut muntii. Intors acasa si rasfoind carti vechi si mesterind la al doilea genunchi al lumii mi-am amintit, nu stu de ce, de acel cintec soptit, cel cu vrabia ucisa cu prastia. Din fericire, iarna nu ucide si vrabiile. Asta e poezia de azi si Ina nu intelege de ce nu ma bucur de prima zapada… Cred ca nici eu. Zaharia Stancu La iarna La iarna, de voi mai trai cumva - Si nu prea vad de ce n-as mai trai - Tot timpul la fereastra am sa stau, Seara de seara albastra, zi de zi. Zapada vreau s-o vad cum cade-ncet Din cerul alburiu brazdat de nori Si viscolul turbat vreau sa-l ascult Si corbii negri croncanind fiori. In casa, foc sa duduie in soba Si sa miroasa cald, a piine coapta. Din intimplare, daca vei veni, Sa nu-mi vorbesti decit usor, in soapta. Sint obosit de-atita mult tumult, Vreau viata-n jur, ci nu tacere oarba, Natura care scutura zapezi Cit mai tirziu in sinu-i sa m-absoarba. About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related m-am intilnit cu ceata si, din nou, cu zapada timpurie. Vint rece, ud, parca venit sa usuce ce-a mai ramas de uscat din suflete, din suflet… Nu am mai vazut padurea, nu am mai vazut muntii. Intors acasa si rasfoind carti vechi si mesterind la al doilea genunchi al lumii mi-am amintit, nu stu de ce, de acel cintec soptit, cel cu vrabia ucisa cu prastia. Din fericire, iarna nu ucide si vrabiile. Asta e poezia de azi si Ina nu intelege de ce nu ma bucur de prima zapada… Cred ca nici eu. Zaharia Stancu La iarna La iarna, de voi mai trai cumva - Si nu prea vad de ce n-as mai trai - Tot timpul la fereastra am sa stau, Seara de seara albastra, zi de zi. Zapada vreau s-o vad cum cade-ncet Din cerul alburiu brazdat de nori Si viscolul turbat vreau sa-l ascult Si corbii negri croncanind fiori. In casa, foc sa duduie in soba Si sa miroasa cald, a piine coapta. Din intimplare, daca vei veni, Sa nu-mi vorbesti decit usor, in soapta. Sint obosit de-atita mult tumult, Vreau viata-n jur, ci nu tacere oarba, Natura care scutura zapezi Cit mai tirziu in sinu-i sa m-absoarba. About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Follow Us