luni, 18 decembrie 2017

Alexis Zorba – Nikos Kazantzakis

Orice as scrie eu acum despre aceasta carte, n-ar insemna nici macar cat un fir infim de nisip aruncat intr-un ocean pe timp de furtuna.  Acest roman al transformarii, al acceptarii de sine, al luptei cu sine este mult prea complex, mult prea amplu pentru a-l descrie eu, aici, acum. Povestea oricum, cred ca o cunoaste oricine. In mare, filmul pe care l-am vazut si eu de citeva ori reda aspecte din carte, fara a avea insa vocea si penita acesui minunat scriitor si farmecul acestei carti a carei taine eu abia acum am reusit sa le descopar. De rumegat, nici o sansa, cred ca mi-ar trebui alte cateva lecturi pentru a putea medita cu atentie la toate invataturile, la toate minunatiile ce ies ca niste raze dintre paginile unei carti. Pe tot parcursul lecturii mi l-am imaginat pe Zorba in persoana lui Anthony Quinn, nimeni altul. Si cu cata maiestrie il vedeam si-l auzeam, incercam sa patrund in cercul dansului sau si sa aplec urechea sa-i aud cantecul, cantecul iesit din minunatele sale maini si al sau santuri. Cum mi l-am imaginat strabatand lumea, si Rusia, si iubind atatea femei, gustand din pocalul cu vin grecesc si din carnea de oaie la protap de pe malurile Cretei. Cred ca e singurul vicios din literatura pe care-l admir, pe care-l respect, mai ales pentru gandurile, principiile si experienta ce l-au facut asa. Zorba a fost un om care a pretuit viata, care a acceptat omul prin omenia sa si nu prin rasa ori religie, care a preamarit femeia pentru simplul fapt de-a fi femeie si nu pentru ca e tanara sau frumoasa si cate si mai cate. Aveam intentia sa scriu niste citate din carte aici, dar sunt prea multe, iar eu prea egoista pentru a impartasi aceste minunate cuvinte, acele invataminte pline ori de candoare sau dezgust. Dar toate, in forma care o iau si intelesul ce-l intruchipeaza, ajung sa va unga sufletele si sa va para rau ca nu sunteti acolo la malul marii, pe tarmul Cretei, ascultand un santuri si comunicand prin dans… P.S. Nu voi intelege de ce i s-a spus Grecul in film si ulterior aparand si in titlul cartii, la editiile noi, el fiind de fapt macedonean si apoi, un copil al intregii lumi. P.P.S. Si Simonei i-a placut mult cartea, avind bunavointa sa mi-o si imprumute. Desigur, dupa citeva capitole, am si fugit la anticariat sa o cumpar, e o must have!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Follow Us