Sunt plictisit. Respectele mele!

Credeam ca senzatia mea de plictiseala indusa de ceea ce se intimpla pe scena politica e trecatoare. Bag de seama ca nu este deloc asa. De cind a inceput sarada cu guvernul picat democratic si de cind cu teatrul ieftin al cautarii unui nou premier plictisul meu este de-a dreptul teribil. Miscarile, enervant de lente, de sah ieftin ale lui Basescu, cu croitorul lui cu tot, dansul celor din jurul lui Klaus Iohannis, amenintarea populista a dizolvarii parlamentului ma lasa toate tot mai rece. In spatele acestei perdele de fum nici macar c(h)ampania electorala nu se mai vede, singura care imi parea mai de urmarit. Si de fapt, daca stau bine si ma gindesc, nici nu e doar plictiseala, e indiferenta si acel vechi sictir pe care oricit m-as stradui sa nu il rostesc iata ca tot o fac. Probabil voi reporni televizorul si voi reciti ziarele cu o saptamina inainte de alegeri si apoi dupa cit sa aflu… deznodamintul. Asta ca sa ma conformez pe deplin si dorintei prim-secretarului de stat si partid care ar face orice sa vad lucrurile… altfel (indemn gasit aici dupa ce am inceput sa-mi desir mosorul plictiselii lipsite, iata, chiar si de de inspiratie ) Nu, nu va faceti iluzii stimate si iubite domn Conducator, nu datorita dumneavoastra nu-mi voi mai plati abonamentul la radioteve ci fiindca imi e limpede de unde bate vintul si realizez ce se petrece cum realizez ca de mult… realitatile printre care ma invirt intrec cu mult jurnalele rosii sau albastre de la fix sau pe cele verzi de la cinci… Sunt indoisat profund de grija cu care ati dori sa imi aratati marile probleme ale neamului si aplecarea responsabila cu care va dedicati, alaturi de toti cei apropiati Dvs., acestora. La revedere!  Si… respect! (ca tot mi-a iesit si asta pe nas de cind il tot cersesc unii!) Sau poate nu? About these ads Rate this: Share this: Mai mult Like this: Like Incarc...